Disjuncție
Definitie, sens si explicatie
1Disjuncție, disjunctii, substantiv feminin Relatie logica intre doua enunturi care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” si „fie”. – Din franceza Disjonction.
2Disjuncție substantiv feminin
1. excludere reciproca. ♢ despartire, separare; diastaza (2). ♢ asindent. ♢ (biologie) separare a unei perechi de cromozomi in cursul mitozei sau meiozei.
2. (log.) relatie intre doua enunturi care se exclud reciproc; conectiv. (< franceza disjonction, limba latina disiunctio)
1. excludere reciproca. ♢ despartire, separare; diastaza (2). ♢ asindent. ♢ (biologie) separare a unei perechi de cromozomi in cursul mitozei sau meiozei.
2. (log.) relatie intre doua enunturi care se exclud reciproc; conectiv. (< franceza disjonction, limba latina disiunctio)
3Disjunctie substantiv feminin (silabe -junc-ti-e), art. disjunctia (silabe -ti-a), g.-d. art. disjunctiei; plural disjunctii, art. disjunctiile (silabe -ti-i-)
4Disjuncție -i f.
Relatie logica intre doua enunturi exprimata prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” si „fie”. [Art. Disjunctia; G.-d. Disjunctiei; Sil. -ti-e] /<fr. disjonction
Relatie logica intre doua enunturi exprimata prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” si „fie”. [Art. Disjunctia; G.-d. Disjunctiei; Sil. -ti-e] /<fr. disjonction
5Disjuncție substantiv feminin (Rar) Despartire, separare; diastaza (2) [in Dn]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relatie logica intre doua enunturi; conectiv. [Genitiv -iei, varianta disjunctiune substantiv feminin / < limba latina disiunctio, conform franceza disjonction].