Disjunge
Definitie, sens si explicatie
1Disjunge, disjung, verb Iii.
Tranzitiv (Jur.) A desparti doua litigii care fusesera unite, spre a le cerceta si solutiona in mod separat. ♦ P. gener.
A separa o chestiune de alta (apartinand aceluiasi ansamblu). – Din limba latina Disjungere.
Tranzitiv (Jur.) A desparti doua litigii care fusesera unite, spre a le cerceta si solutiona in mod separat. ♦ P. gener.
A separa o chestiune de alta (apartinand aceluiasi ansamblu). – Din limba latina Disjungere.
2Disjunge verb tr.
1. (jur.) a desparti doua pricini sau o pricina in doua pentru a le judeca separat.
2. a separa (doua chestiuni etcetera). (< limba latina disiungere)
1. (jur.) a desparti doua pricini sau o pricina in doua pentru a le judeca separat.
2. a separa (doua chestiuni etcetera). (< limba latina disiungere)
3Disjunge verb verifica cuvantul: disocia.
4Disjunge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural disjung, 1 plural disjungem; part. disjuns
5A disjunge disjung tranzitiv 1) jur. (pricini, procedee) A desparti in doua pentru a cerceta si judeca in mod separat. 2) (chestiuni) A separa in mod constient. /<lat. disjungere
6Disjunge verb Iii. tr. (Jur.) A desparti doua pricini sau a desparti o pricina in doua pentru a le judeca separat. ♦ A separa (doua chestiuni etcetera). [P.i. disjung. / < limba latina disiungere].