Dulau
Definitie, sens si explicatie
1Dulắu, dulai, substantiv masculin Caine mare (si latos); zavod. – Din pol. Dolow.
2Dulau antonim: cotei
3Dulău substantiv (Zool.) zavod, (prin Transilvania) pugleu, (Mold. si Bucovina) zablau. (Un - pentru pazit curtea.)
4Dulau substantiv masculin, art. dulaul; plural dulai, art. dulaii
5Dulắu -i m.
Caine mare; zavod. [Silabe Du-lau] /<pol. dolaw
Caine mare; zavod. [Silabe Du-lau] /<pol. dolaw
6Dulắu (dulắi), substantiv masculin –
1. (Înv.) Ciine de vinatoare, copoi. –
2. Ciine de paza (Canis pecuarius).
Probabil pol. dołow, din limba slava (veche) loviti „a vina” (Cihac, Ii, 104).
Dupa seineanu, Rom., Xxx, 549, din mag. dullő, solutie care pare dificila sub aspect fonetic. – Derivat dolca, substantiv feminin (catea de paza), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, il considera de origine dacica.
1. (Înv.) Ciine de vinatoare, copoi. –
2. Ciine de paza (Canis pecuarius).
Probabil pol. dołow, din limba slava (veche) loviti „a vina” (Cihac, Ii, 104).
Dupa seineanu, Rom., Xxx, 549, din mag. dullő, solutie care pare dificila sub aspect fonetic. – Derivat dolca, substantiv feminin (catea de paza), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, il considera de origine dacica.