Fonfăi
Definitie, sens si explicatie
1Fonfăi, fonfai, verb Iv.
Intranzitiv A vorbi pronuntand cuvintele nazal, ca un fonf; a farnai, a fornai (2). – Fonf + sufix -ai.
Intranzitiv A vorbi pronuntand cuvintele nazal, ca un fonf; a farnai, a fornai (2). – Fonf + sufix -ai.
2Fonfăi verb a farnai, a fornai, (regional) a mohnai, (Munt.) a sfornai. (- cand vorbeste.)
3Fonfai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural fonfaie, imperfect 3 singular fonfaia
4A fonfăi fonfai intranzitiv (despre persoane cu defecte in rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplacute in timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a farnai. /fonf + sufix -ai