Fragă
Definitie, sens si explicatie
1Fragă, fragi, substantiv feminin Partea comestibila a fragului1 (considerata in mod gresit drept fruct), compusa din receptaculul carnos si rosu pe suprafata caruia se gasesc presarate fructele.
2. Compus: fraga-tatareasca = planta erbacee cu frunze dintate, cu flori asezate la subsuoara frunzelor si cu fructe rosii (Blitum virgatum).
3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Duda. [Varianta: Frag substantiv masculin] – Limba Latina Fraga.
2. Compus: fraga-tatareasca = planta erbacee cu frunze dintate, cu flori asezate la subsuoara frunzelor si cu fructe rosii (Blitum virgatum).
3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Duda. [Varianta: Frag substantiv masculin] – Limba Latina Fraga.
2Fragă substantiv (Bot.) (regional) pomita.
3Fragă substantiv verifica cuvantul: duda.
4Fraga substantiv feminin, g.-d. art. fragii; plural fragi, art. fragile
5Fragă2 f.
Fructul fragului. /<lat. fraga
Fructul fragului. /<lat. fraga
6Fragă1 -gi f.
Varietate de vita de vie, avand struguri cu bobite rotunde, placut mirositoare. [G.-d. Fragii] /<lat. fraga
Varietate de vita de vie, avand struguri cu bobite rotunde, placut mirositoare. [G.-d. Fragii] /<lat. fraga
7Fraga (-gi), substantiv feminin –
1. Fruct comestibil de planta (Fragaria vesca, Fragaria elatior). –
2. (Trans.) Duda (Morus alba, Morus nigra). – Mr. franga, istr. frǫs.
Limba Latina fragum (Puscariu 639; Candrea-dens., 630; Rew 3480; Dar), conform limba italiana, sp. fraga, franceza fraise.
Tratamentul romanic demonstreaza ca plural fraga a fost in general interpretat ca un sing. f.; insa in rom. exista si forma paralela frag, substantiv masculin – Derivat frag, substantiv masculin (planta erbacee al carui fruct este fraga); fragar, substantiv masculin (Trans., dud); fraget, substantiv neutru (loc cu fragi); fragulita, substantiv feminin (planta, Adoxa moschatellina); fragurel, substantiv masculin (planta, Potentilla micrantha).
1. Fruct comestibil de planta (Fragaria vesca, Fragaria elatior). –
2. (Trans.) Duda (Morus alba, Morus nigra). – Mr. franga, istr. frǫs.
Limba Latina fragum (Puscariu 639; Candrea-dens., 630; Rew 3480; Dar), conform limba italiana, sp. fraga, franceza fraise.
Tratamentul romanic demonstreaza ca plural fraga a fost in general interpretat ca un sing. f.; insa in rom. exista si forma paralela frag, substantiv masculin – Derivat frag, substantiv masculin (planta erbacee al carui fruct este fraga); fragar, substantiv masculin (Trans., dud); fraget, substantiv neutru (loc cu fragi); fragulita, substantiv feminin (planta, Adoxa moschatellina); fragurel, substantiv masculin (planta, Potentilla micrantha).