Fugări
Definitie, sens si explicatie
1Fugări, fugaresc, verb Iv.
Tranzitiv A urmari pe cineva fugind in urma lui, a pune pe fuga1; a goni, a alerga. ♦ Reflexiv recipr. (Despre doua sau mai multe fiinte) A fugi unul dupa altul. – Fuga1 + sufix -ari.
Tranzitiv A urmari pe cineva fugind in urma lui, a pune pe fuga1; a goni, a alerga. ♦ Reflexiv recipr. (Despre doua sau mai multe fiinte) A fugi unul dupa altul. – Fuga1 + sufix -ari.
2Fugări verb
1. a alerga, a goni. (Îl - prin toata curtea.)
2. a haitui, a urmari, (rar) a prigoni, (invechit si reg.) a pripi, (prin Transilvania) a pafuga, a poteri. (A - armata dusmana pana la Vaslui.)
1. a alerga, a goni. (Îl - prin toata curtea.)
2. a haitui, a urmari, (rar) a prigoni, (invechit si reg.) a pripi, (prin Transilvania) a pafuga, a poteri. (A - armata dusmana pana la Vaslui.)
3Fugari verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural fugaresc, imperfect 3 singular fugarea; conjunctie: prezent 3 singular si plural fugareasca
4A se fugări ma -esc intranzitiv A se urmari in joaca; a fugi unul dupa altul. /fuga + sufix -ari
5A fugări -esc tranzitiv (fiinte) 1) A face sa fuga, alergand din urma; a pune pe fuga urmarind; a goni. 2) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a alunga; a goni; a izgoni. /fuga + sufix -ari