Gânguri
Definitie, sens si explicatie
1Gânguri, ganguresc, verb Iv.
1. Intranzitiv si tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, inca nearticulate in cuvinte.
2. Intranzitiv (Despre porumbei si turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Varianta: (2) Gunguni, gunguri verb Iv] – Formatie onomatopeica.
1. Intranzitiv si tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, inca nearticulate in cuvinte.
2. Intranzitiv (Despre porumbei si turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Varianta: (2) Gunguni, gunguri verb Iv] – Formatie onomatopeica.
2Gânguri verb
1. (prin Muntenia) a sopeltivi, (prin Olt.) a stiorlacai. (Un copil mic care -.)
2. a ugui. (Turturelele -.)
1. (prin Muntenia) a sopeltivi, (prin Olt.) a stiorlacai. (Un copil mic care -.)
2. a ugui. (Turturelele -.)
3Ganguri verb, indicativ prezent 3 plural ganguresc, imperfect 3 singular gangurea; conj. prezent 3 singular si plural gangureasca
4A Gânguri -esc intranzitiv 1) (despre copii mici) A incerca sa vorbeasca, scotand sunete putin articulate. 2) (despre porumbei si turturele) A scoate sunete prelungi si repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.