1
Implica, implic, verb I. Tranzitiv
1. (La persoana 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din franceză Impliquer, latină Implicare.
1. (La persoana 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din franceză Impliquer, latină Implicare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Implica verb I. tranzitiv
1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată.
2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces.
II. reflexiv a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< franceză impliquer, latină implicare)
1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată.
2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces.
II. reflexiv a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< franceză impliquer, latină implicare)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A implica implic tranzitiv 1) A avea drept urmare; a conține în sine drept consecință. 2) (persoane) A antrena în mod conștient (într-o chestiune sau într-o situație nedorită. Implica într-un conflict. [Silabe Im-pli-] /<franceză impliquer, latină implicare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Implica verb I. tranzitiv
1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [Prezent indicativ implic. / < franceză impliquer, italiană, latină implicare].
1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [Prezent indicativ implic. / < franceză impliquer, italiană, latină implicare].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Implica (implic, implicat), verb – A atrage după sine, a include, a amesteca.
Latină implicare (secolul XIX). – Derivat (din latină) implicație, substantiv feminin (acțiunea de a implica); implicit, adjectiv
Latină implicare (secolul XIX). – Derivat (din latină) implicație, substantiv feminin (acțiunea de a implica); implicit, adjectiv
DER – dicționarul etimologic
6
Implica verb, indicativ prezent 1 singular implic, 3 singular și plural implică
DOOM – dicționarul ortografic