1
Ponciș, -ă, ponciși, -e, adjectiv, adverb (Regional) I. Adjectiv
1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu.
2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș.
Expresie (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adverb
1. Cruciș, chiorâș; figurat cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș.
2. De-a curmezișul, pieziș.
Expresie (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (regional „deal” < maghiară) + sufix -iș.
1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu.
2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș.
Expresie (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adverb
1. Cruciș, chiorâș; figurat cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș.
2. De-a curmezișul, pieziș.
Expresie (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (regional „deal” < maghiară) + sufix -iș.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ponciș1 adverb popular 1) (pe lângă verbele privirii) În cruce; cruciș; chiorâș. A privi ponciș. 2) figurat Cu dușmănie; cu ciudă. A se uita ponciș. 3) De-a curmezișul; pieziș. A porni ponciș.
De-a poncișul în contra; împotrivă. /ponc + sufix -iș
De-a poncișul în contra; împotrivă. /ponc + sufix -iș
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Ponciș2 poncișă (Ponciși, poncișe) popular 1) (despre ochi sau privire) Care este orientat cruciș; sașiu; încrucișat. 2) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu un unghi de înclinație mare; abrupt; repede. /ponc + sufix -iș
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Ponciș adjectiv masculin, plural ponciși; feminin singular poncișă, plural poncișe
DOOM – dicționarul ortografic