1
Încununa, încununez, verb I. Tranzitiv
1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; prin extensiune a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
2. Figurat A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prezent indicativ și; încunun] – În + cunună.
1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; prin extensiune a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
2. Figurat A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prezent indicativ și; încunun] – În + cunună.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se încununa persoana 3 Se încununează intranzitiv (despre activități, opere etc.) A ajunge la bun sfârșit, dovedindu-se vrednic (de ceva). Încununa de succes. /în + cunună
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A încununa încununez tranzitiv 1) A aprecia în mod solemn, punând cunună pe cap. 2) A împodobi cu ceva în formă de cunună; a încorona. L-au încununat cu flori. 3) figurat (activități, opere etc.) A încheia cu o realizare de prestigiu; a încorona. Și-a încununat activitatea cu o capodoperă. /în + cunună
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Încununa verb, indicativ prezent 1 singular încunun/încununez, 3 singular și plural încununează
DOOM – dicționarul ortografic