Induce

Induce, induc, verb III.
Tranzitiv
1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru.
Expresie A induce în eroare = a înșela, a amăgi.
(Logică) A face un raționament inductiv.
2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din latină Inducere (cu sensuri după franceză induire).

DEX – dicționarul explicativ

Induce verb tranzitiv
1. a împinge, a îndemna pe cineva să facă ceva; a incita; a determina. o a induce în eroare = a înșela.
2. (logică) a face un raționament inductiv.
3. a produce o inducție electromagnetică.
4. a produce, a cauza, a provoca. (< latină inducere)

MDN – marele dicționar de neologisme

A induce induc tranzitiv 1) (în opoziție cu A deduce) A afla prin inducție. 2): Induce în eroare a face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri. 3) (câmpuri electrice) A produce prin inducție electromagnetică. /<latină inducere

NODEX – noul dicționar explicativ

Induce verb III. tranzitiv
1. (Logică) A face un raționament inductiv.
A induce în eroare = a înșela, a amăgi.
2. A produce o inducție electromagnetică. [Prezent indicativ induc, participiu -dus. / < latină inducere].

DN – dicționar de neologisme