Imperfect -ă

Imperfect, -ă, imperfecți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri.
Timp imperfect (și substantivat, neutru) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din latină Imperfectus.
Conform franceză i m p a r f a i t.

DEX – dicționarul explicativ

Imperfect, -ă I. adjectiv (și adverb) care nu este perfect; nedesăvârșit.
II. substantiv neutru timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< latină imperfectus, după franceză imparfait)

MDN – marele dicționar de neologisme

Imperfect imperfectă (imperfecți, imperfecte) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; informatică 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet.
Timpul imperfect timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. /<latină imperfectus, franceză imparfait

NODEX – noul dicționar explicativ

Imperfect, -ă adjectiv (adesea adverb) Care nu este perfect; nedesăvârșit.
(Gramatică) Timp imperfect (și substantiv neutru) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< latină imperfectus, conform franceză imparfait, italiană imperfetto].

DN – dicționar de neologisme