Imperfect -ă
Definitie, sens si explicatie
1Imperféct, -ă, imperfecti, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Lipsit de perfectiune; cu defecte, cu lipsuri. ♢ Timp imperfect (si substantivat, n.) = timp verbal care apartine modului indicativ si care exprima o actiune din trecut, neterminata in momentul la care se refera vorbirea. – Din limba latina Imperfectus.
Conform: franceza i m p a r f a i t.
Conform: franceza i m p a r f a i t.
2Imperféct, -ă I. adjectiv (si adverb ) care nu este perfect; nedesavarsit.
Ii. substantiv neutru timp verbal al modului indicativ care arata o actiune neterminata, de durata. (< limba latina imperfectus, dupa franceza imparfait)
Ii. substantiv neutru timp verbal al modului indicativ care arata o actiune neterminata, de durata. (< limba latina imperfectus, dupa franceza imparfait)
3Imperfect antonim: desavarsit, ideal, perfect
4Imperféct adjectiv nedeplin, nedesavarsit. (O realizare -.)
5Imperfect adjectiv m. perfect
6Imperfect substantiv neutru, plural imperfecte
7Imperféct -ta (-ti, -te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesavarsit; inform. 2) Care nu este complet; fara unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ♢ Timpul - timp al modului indicativ care exprima o actiune trecuta durativa. /<lat. imperfectus, limba franceza: imparfait
8Imperféct, -ă adjectiv (adesea adverb ) Care nu este perfect; nedesavarsit. ♢ (Gram.) Timp imperfect (si substantiv neutru) = timp verbal care arata o actiune neterminata, de durata. [< limba latina imperfectus, conform franceza imparfait, limba italiana imperfetto].