1
Intermitență, intermitențe, substantiv feminin Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate.
Locuțiune adverb Cu intermitență = în mod intermitent. – Din franceză Intermittence.
Locuțiune adverb Cu intermitență = în mod intermitent. – Din franceză Intermittence.
DEX – dicționarul explicativ
2
Intermitență intermitențe feminin 1) Caracter intermitent. 2) Oprire de scurtă durată în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces; lipsă de continuitate; întrerupere; pauză; discontinuitate. /<franceză intermittence, italiană intermittenza
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Intermitență substantiv feminin Caracterul a ceea ce este intermitent; întrerupere, lipsă de continuitate. [Conform franceză intermittence, italiană intermittenza].
DN – dicționar de neologisme
4
Intermitență substantiv feminin caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< franceză intermittence)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Intermitență substantiv feminin, genitiv-dativ articulat intermitenței; plural intermitențe
DOOM – dicționarul ortografic