Liorc
Definitie, sens si explicatie
1Liorc interjectie – Exprima zgomotul balacelii.
Creatie expresiva, rara. – Derivat leoarca (var. lioarca), substantiv feminin (femeie stricata; broasca; gura, cioc, plisc; posirca), se foloseste mai ales in expresia ud leoarca „foarte ud” (dupa Cihac, Ii, 174, din pol. liura, lura „posirca”, dupa Diculescu, Elementele, 492, dintr-un limba latina *libricus care ar proveni din limba greaca (veche) λιβρòς „umed”), conform si leoarba, lioarba; bleoarca (var. fleoarca), substantiv feminin (gura, plisc), conform bleanca, fleanca, fleoarta; leorcai (var. liorcai, liorciori, liocei), verb (a fi ud leoarca; a stoarce; a asuda; a se balaci; a halpai, a inghiti), conform liorpai, licai; leorcaiala, substantiv feminin (balaceala); liopotaie (var. liopardac), substantiv masculin (Trans. de E, venetic, strain care nu cunoaste limba); lefetita, substantiv feminin (Trans., gura, plisc), poate prin incrucisare cu leafa „satir”; lefirdau, substantiv masculin (Trans., flecar, limbut; intrigant); lefirdaie, substantiv feminin (femeie flecara), pe care Bogrea, Dacor., Iv, 826, il lega de lab. ljapërdhi „ciugulire” si Dar de mag. lehordo „persoana care injura”.
Toate aceste cuvinte se intilnesc cu rezultatele expresive ale lui lup si licui.
Creatie expresiva, rara. – Derivat leoarca (var. lioarca), substantiv feminin (femeie stricata; broasca; gura, cioc, plisc; posirca), se foloseste mai ales in expresia ud leoarca „foarte ud” (dupa Cihac, Ii, 174, din pol. liura, lura „posirca”, dupa Diculescu, Elementele, 492, dintr-un limba latina *libricus care ar proveni din limba greaca (veche) λιβρòς „umed”), conform si leoarba, lioarba; bleoarca (var. fleoarca), substantiv feminin (gura, plisc), conform bleanca, fleanca, fleoarta; leorcai (var. liorcai, liorciori, liocei), verb (a fi ud leoarca; a stoarce; a asuda; a se balaci; a halpai, a inghiti), conform liorpai, licai; leorcaiala, substantiv feminin (balaceala); liopotaie (var. liopardac), substantiv masculin (Trans. de E, venetic, strain care nu cunoaste limba); lefetita, substantiv feminin (Trans., gura, plisc), poate prin incrucisare cu leafa „satir”; lefirdau, substantiv masculin (Trans., flecar, limbut; intrigant); lefirdaie, substantiv feminin (femeie flecara), pe care Bogrea, Dacor., Iv, 826, il lega de lab. ljapërdhi „ciugulire” si Dar de mag. lehordo „persoana care injura”.
Toate aceste cuvinte se intilnesc cu rezultatele expresive ale lui lup si licui.