1
Liotă (liote), substantiv feminin – Bandă, trupă, mulțime. – Variantă lea(h)otă.
Origine îndoielnică.
După Candrea și Scriban, din bulgară, sârbă, ruteană lihota, polonă lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din slavă lichŭ „inutil” (conform Berneker 718); dar derivat nu este clară.
După Tiktin, din germană medicină ljute (› germană Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur.
Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, conform leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă.
Origine îndoielnică.
După Candrea și Scriban, din bulgară, sârbă, ruteană lihota, polonă lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din slavă lichŭ „inutil” (conform Berneker 718); dar derivat nu este clară.
După Tiktin, din germană medicină ljute (› germană Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur.
Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, conform leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă.
DER – dicționarul etimologic
2
Liotă, liote, substantiv feminin (Popular și familiar) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bulgară, sârbo-croată Lihota.
DEX – dicționarul explicativ
3
Liotă liote feminin rar Mulțime neorganizată; adunătură; gloată. [Silabe Li-o-] /<bulgară, sârbă lihota
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Liotă substantiv feminin, plural liote
DOOM – dicționarul ortografic