1
Maniheism substantiv neutru
1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul.
2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< franceză manicheisme)
1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul.
2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< franceză manicheisme)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Maniheism substantiv neutru Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din franceză Manicheisme.
DEX – dicționarul explicativ
3
Maniheism substantiv neutru Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< franceză manicheisme, conform Maniheu – învățat persan].
DN – dicționar de neologisme
4
Maniheism substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic