1
Mănunchi, mănunchiuri, substantiv neutru
1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2).
2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Buchet de flori.
Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
3. Mâner (la unele arme), coadă, plăsea. [Plural și: (rar, masculin) mănunchi. – Variantă: Mănuchi substantiv neutru] – Latină Manuclus.
1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2).
2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Buchet de flori.
Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
3. Mâner (la unele arme), coadă, plăsea. [Plural și: (rar, masculin) mănunchi. – Variantă: Mănuchi substantiv neutru] – Latină Manuclus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mănunchi mănunchiuri neutru 1) Cantitate de plante cu tulpina subțire care poate fi cuprinsă cu mâna. 2) Legătură de mai multe obiecte de același fel. 3) învechit Parte a unui obiect (vas, instrument, ușă etc.) de care se apucă sau se ține cu mâna; mâner. Mănunchi de coasă. /<latină manuclus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mănunchi substantiv neutru, plural mănunchiuri
DOOM – dicționarul ortografic