Moralitate
Definitie, sens si explicatie
1Moralitate substantiv feminin Însusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din limba latina Moralitas, -atis, franceza Moralite.
2Moralitate antonim: imoralitate
3Moralitate substantiv verifica cuvantul: invatatura, morala, pilda.
4Moralitate substantiv (livresc) etos. (- unei comunitati sociale.)
5Moralitate substantiv feminin, g.-d. art. moralitatii
6Moralitate f.
Caracter a ceea ce este moral; comportare conforma cu principiile moralei. /<lat. moralitas, -atis, franceza moralite
Caracter a ceea ce este moral; comportare conforma cu principiile moralei. /<lat. moralitas, -atis, franceza moralite
7Moralitate substantiv feminin
1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste.
2. specie a literaturii medievale cu pronuntate functii moralizatoare, care se situeaza intre mister1 (4) si farsa. (< franceza moralite, limba latina moralitas)
1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste.
2. specie a literaturii medievale cu pronuntate functii moralizatoare, care se situeaza intre mister1 (4) si farsa. (< franceza moralite, limba latina moralitas)