Definitie Nasture - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Nasture, nasturi, substantiv masculin
1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etcetera, de diferite forme, care serveste la incheiatul hainelor, al pernelor etcetera sau ca ornament la o haina; bumb.
2. (Regional) Tableta, comprimat, pastila (continand o substanta medicamentoasa). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Nasture substantiv verifica cuvantul: bulin, caseta, comprimat, drajeu, hap, pastila, pilula, tableta.

Varianta definitie 3: Nasture substantiv (popular) bumb. (Un - la haina.)

Varianta definitie 4: Nasture substantiv masculin, art. nasturele; plural nasturi

Varianta definitie 5: Nasture -I m.
Piesa mica (de os, sidef, metal, lemn etcetera) folosita la incheiatul obiectelor de imbracaminte, fetelor de perna, de plapuma ori ca ornament. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Nasture (nasturi), substantiv masculin –
1. (Înv.) Șiret, panglica. –
2. Buton. – Mr. nastur(e). limba italiana: nastro „panglica”, conform pav. nastol, valtel. nàstola.
Rezultatul normal, *nastru, plural *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etcetera Secolul XVI.
Derivat din limba latina *nastula (Pascu, I, 124; conform Puscariu 1157 si Candrea-Dens., 1209), din limba greaca (veche) νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabila.
Pentru relatia cu limba italiana, conform Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 si Rosetti, II,
80. – Derivat inasturat, adjectiv (impodobit cu nasturi); nasturel, substantiv masculin (margareta, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitatie moderna a numelui stiintific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bulgara nastur (Capidan, Raporturile, 223).