1
Nepotism substantiv neutru Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din franceză Nepotisme.
DEX – dicționarul explicativ
2
Nepotism substantiv neutru
1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi.
Vezi favoritism.
2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< franceză nepotisme, conform latină nepos – nepot].
1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi.
Vezi favoritism.
2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< franceză nepotisme, conform latină nepos – nepot].
DN – dicționar de neologisme
3
Nepotism substantiv neutru
1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi.
2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< franceză nepotisme)
1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi.
2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< franceză nepotisme)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Nepotism neutru Acordare de avantaje și de privilegii rudelor sau prietenilor, folosind în mod abuziv influența personală; familiarism. /<franceză nepotisme
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Nepotism substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic