1
Oblăduire, oblăduiri, substantiv feminin (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei.
(Concretizat) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – Vezi Oblădui.
(Concretizat) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – Vezi Oblădui.
DEX – dicționarul explicativ
2
Oblăduire oblăduiri feminin învechit 1) vezi A oblădui. 2) Organ de conducere; ocârmuire; administra-ție. [Silabe -blă-] /vezi a oblădui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Oblăduire substantiv feminin (silabe -blă-), genitiv-dativ articulat oblăduirii; plural oblăduiri
DOOM – dicționarul ortografic