Oborî́
Definitie, sens si explicatie
1Oborî́, obor, verb Iv.
Tranzitiv (Regional) A dobori ceva sau a pune pe cineva la pamant; a omori; figurat a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din limba slava (veche) Oboriti.
Tranzitiv (Regional) A dobori ceva sau a pune pe cineva la pamant; a omori; figurat a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din limba slava (veche) Oboriti.
2Oborî verb verifica cuvantul: arunca, azvarli, culca, darama, dobori, intinde, lungi, prabusi, pravali, rasturna, tranti.
3Oborí verb, indicativ prezent 1 singular obor, 3 singular si plural oboara
4Obori (obor, -it), verb – A pravali, a darima.
Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 221).
Secolul Xvii, cuvant invechit, se foloseste azi numai in forma dobori, der. doboritor, adjectiv (nimicitor).
Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 221).
Secolul Xvii, cuvant invechit, se foloseste azi numai in forma dobori, der. doboritor, adjectiv (nimicitor).