Ogur
Definitie, sens si explicatie
1Ogur, ogururi, substantiv neutru (Înv.; in superstitii) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din limba turca: Oğur.
2Ogur substantiv neutru, plural ogururi
3Ogur -uri n. rel.
Semn prevestitor de bine; piaza buna. /<ucr. oğur
Semn prevestitor de bine; piaza buna. /<ucr. oğur
4Ogur (ogururi), substantiv neutru – Noroc, fericire.
Limba Turca: oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ limba latina augurium.
Secolul Xviii, cuvant invechit – Derivat ogurliu (var. ugurliu), adjectiv (care are noroc), mr. ugurliu, din limba turca: oghurlu. – Conform: ursuz.
Limba Turca: oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ limba latina augurium.
Secolul Xviii, cuvant invechit – Derivat ogurliu (var. ugurliu), adjectiv (care are noroc), mr. ugurliu, din limba turca: oghurlu. – Conform: ursuz.