Varianta definitie 1: Parc, parcuri, substantiv neutru
1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ♢ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etcetera) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural.
Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi.
2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; prin extensiune vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etcetera ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din franceza Parc.
Varianta definitie 4: Parc -uri n. 1) Teren cu vegetatie naturala sau plantata, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care serveste drept loc de plimbare si odihna. ♢ - national suprafata de teren, unde flora si fauna sunt supuse protejarii. - sportiv complex sportiv amenajat in mijlocul unor spatii verzi. 2) Spatiu imprejmuit in care sunt crescute si ingrijite animale pentru vanat. 3) Loc pentru stationarea si repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o institutie sau o intreprindere. /<fr. parc
Varianta definitie 5: Parc substantiv neutru
1. Gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etcetera ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte.
2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul.
3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati.
4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Conform: franceza parc, limba italiana parco, limba germana Park < limba latina t. parcus].
Varianta definitie 6: Parc substantiv neutru
1. gradina publica mare, amenajata cu arbori, peluze etcetera ♢ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte.
2. suprafata de teren inchisa unde se ingrijeste si se creste vanatul.
3. loc de stationare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor si materialelor unei institutii, unei unitati. ♢ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi, institutii etcetera.
4. - electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. (< franceza parc)
Varianta definitie 7: Parc (parcuri), substantiv neutru – Gradina de agrement, rezervatie, loc de stationare a vehiculelor.
Franceza parc. – Derivat parca, verb (a inchide animalele sau oamenii intr-un tarc mare; a aseza autovehiculele intr-un loc), din franceza parquer; parchet, substantiv neutru (pardoseala de lemn in forme geometrice; institutie judiciara; curatura), din franceza parquet, popular in Olt. si Muntenia; cu ultimul sens, datorita folosirii lui in silvicultura.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "p" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
