1
Pătură, pături, substantiv feminin
1. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și groasă) de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește mai ales la învelit.
2. Strat dintr-o substanță, dintr-o materie (care acoperă ceva în mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot.
(Geologie) Strat.
(Regional) Foaie de aluat.
3. Figurat Categorie, treaptă sau grup social; prin extensiune oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau grup social. – Lat *Pittula (diminutiv de la pitta).
1. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și groasă) de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește mai ales la învelit.
2. Strat dintr-o substanță, dintr-o materie (care acoperă ceva în mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot.
(Geologie) Strat.
(Regional) Foaie de aluat.
3. Figurat Categorie, treaptă sau grup social; prin extensiune oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau grup social. – Lat *Pittula (diminutiv de la pitta).
DEX – dicționarul explicativ
2
Pătură pături feminin 1) Învelitoare dintr-o țesătură groasă (de lână, de bumbac, de păr etc.). 2) Material întins aproximativ uniform pe o suprafață sau între două suprafețe; strat.
Pătură socială totalitate a membrilor unei societăți caracterizați prin anumite trăsături comune. [Genitiv-dativ Păturii] /<latină pittula
Pătură socială totalitate a membrilor unei societăți caracterizați prin anumite trăsături comune. [Genitiv-dativ Păturii] /<latină pittula
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pătură (-ri), substantiv feminin –
1. Înveliș, strat. –
2. Pled, cergă, cuvertură. –
3. Valtrap, cioltar. –
4. (Transilvania de S.) Pliu de ie. – Aromână petur „plăcintă de foi”.
Din pat „sol, înveliș”, plural paturi, de unde s-a refăcut un singular analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, conform latură ‹ latină fagure ‹ faguri ‹ fag etc.
Alte ipoteze nu satisfac: din latină *pittŭla, diminutiv de la *pitta „pată”, conform pată (Candrea, Conv.
Literatură, XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-dens., 1358; Rew 6548); din greacă πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din latină *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; conform Rew 2001a).
Derivat pături (variantă împături, (îm)pătura), verb (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), conform Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, substantiv feminin (covoraș, scîndurică, preș, ștergător).
Din română sau din aromână trebuie să provină albaneză petulë „minciunică”, bulgară petura „plăcintă de foi”, neogreacă πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-dens., 1358).
1. Înveliș, strat. –
2. Pled, cergă, cuvertură. –
3. Valtrap, cioltar. –
4. (Transilvania de S.) Pliu de ie. – Aromână petur „plăcintă de foi”.
Din pat „sol, înveliș”, plural paturi, de unde s-a refăcut un singular analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, conform latură ‹ latină fagure ‹ faguri ‹ fag etc.
Alte ipoteze nu satisfac: din latină *pittŭla, diminutiv de la *pitta „pată”, conform pată (Candrea, Conv.
Literatură, XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-dens., 1358; Rew 6548); din greacă πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din latină *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; conform Rew 2001a).
Derivat pături (variantă împături, (îm)pătura), verb (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), conform Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, substantiv feminin (covoraș, scîndurică, preș, ștergător).
Din română sau din aromână trebuie să provină albaneză petulë „minciunică”, bulgară petura „plăcintă de foi”, neogreacă πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-dens., 1358).
DER – dicționarul etimologic
4
Pătură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat păturii; plural pături
DOOM – dicționarul ortografic