Pioncăi
Definitie, sens si explicatie
1Pioncăi, pioncai?, verb Iv instranzitiv (Regional) A atipi, a motai.
2Pioncai, pioncai si pioncaiesc, verb Iv (regional)
1. (despre curci) a pioncani.
2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subtire, pitigaiala.
3. a vorbi incet, slab, stins, a pioci.
4. a slabi, a se topi (de boala sau batranete); a deveni moale, fara putere.
5. a merge, a se deplasa greu.
6. a nu mai vedea bine.
7. a (se) mocosi, a (se) mocai.
1. (despre curci) a pioncani.
2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subtire, pitigaiala.
3. a vorbi incet, slab, stins, a pioci.
4. a slabi, a se topi (de boala sau batranete); a deveni moale, fara putere.
5. a merge, a se deplasa greu.
6. a nu mai vedea bine.
7. a (se) mocosi, a (se) mocai.