1
Plăcintor, plăcintoare, substantiv neutru (regional)
1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar.
2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.
1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar.
2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.
Dicționar de arhaisme și regionalisme