1
Plângere, plângeri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) plânge.
1. Plâns1, jeluire, tânguire.
Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferință).
2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale.
Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concretizat) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – Vezi Plânge.
1. Plâns1, jeluire, tânguire.
Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferință).
2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale.
Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concretizat) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – Vezi Plânge.
DEX – dicționarul explicativ
2
Plângere plângeri feminin 1) vezi A plânge și A se plânge. 2) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; reclamație.
A face o plângere a înainta o reclamație, o cerere. 3) Act care conține o astfel de adresare. /vezi a (se) plânge
A face o plângere a înainta o reclamație, o cerere. 3) Act care conține o astfel de adresare. /vezi a (se) plânge
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Plângere substantiv feminin, genitiv-dativ articulat plângerii; plural plângeri
DOOM – dicționarul ortografic