Platnic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Platnic, -ă, platnici, -ce, adjectiv , substantiv masculin si feminin: (Persoana) care plateste, care trebuie sa plateasca; platitor. ♢ Expresie Bun (sau rau) platnic = persoana care isi indeplineste bine (sau rau) obligatiile banesti, care plateste usor si la timp (sau greu si cu intarziere). – Plata + sufix -nic.
2Platnic s., adjectiv verifica cuvantul: datornic, debitor.
3Platnic s., adjectiv platitor. (Bun -.)
4Platnic substantiv verifica cuvantul: cautiune, fidejusor, garant.
5Platnic adjectiv verifica cuvantul: platibil.
6Platnic adjectiv m., substantiv masculin, plural platnici; f. singular platnica, plural platnice
7Platnic -ca (-ci, -ce) si substantival cuvant invechit (despre persoane) Care plateste sau trebuie sa plateasca; platitor ♢ Bun (sau Rau) - persoana care isi indeplineste (sau nu-si indeplineste) obligatiile banesti. /plata + sufix -nic