Prefect
Definitie, sens si explicatie
1Preféct, prefecti, substantiv masculin
1. (În Roma antica) Demnitar care conducea o prefectura (1).
2. (În vechea organizatie administrativa a tarii) sef al administratiei si politiei intr-un judet, care reprezenta aici puterea centrala. ♢ Prefect de politie (sau al politiei) = sef de politie in orasele mari ale tarii.
3. Persoana care supraveghea si indruma instructia si educatia intr-o scoala, in vechea organizare a invatamantului din Imperiul Austro-ungar. – Din limba latina Praefectus.
1. (În Roma antica) Demnitar care conducea o prefectura (1).
2. (În vechea organizatie administrativa a tarii) sef al administratiei si politiei intr-un judet, care reprezenta aici puterea centrala. ♢ Prefect de politie (sau al politiei) = sef de politie in orasele mari ale tarii.
3. Persoana care supraveghea si indruma instructia si educatia intr-o scoala, in vechea organizare a invatamantului din Imperiul Austro-ungar. – Din limba latina Praefectus.
2Preféct substantiv (invechit) ispravnic, prefector, (invechit, in Transilvania) fispan. (-ul conduce un judet.)
3Prefect substantiv masculin, plural prefecti
4Preféct -ti m. 1) (in Roma antica) Demnitar care statea in fruntea unei prefecturi. 2) (in organizarea administrativ-teritoriala bazata pe judete) Conducator al unei prefecturi. /<lat. praefectus
5Preféct substantiv masculin
1. Titlu dat unui demnitar roman care conducea o prefectura (1); comandant, capetenie.
2. (În trecut) Conducatorul administrativ al unui judet, reprezentand puterea centrala a statului. [< limba latina praefectus, franceza prefet].
1. Titlu dat unui demnitar roman care conducea o prefectura (1); comandant, capetenie.
2. (În trecut) Conducatorul administrativ al unui judet, reprezentand puterea centrala a statului. [< limba latina praefectus, franceza prefet].
6Preféct substantiv masculin
1. demnitar care conducea o prefectura la romani sau diverse unitati teritoriale in unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. sef administrativ si politic al unui judet (sau district).
4. preot sau calugar in institutele pedagogice ale iezuitilor, care conduce si supravegheaza cate un sector al activitatii elevilor.
5. (in trecut) elev, intr-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< limba latina praefectus)
1. demnitar care conducea o prefectura la romani sau diverse unitati teritoriale in unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. sef administrativ si politic al unui judet (sau district).
4. preot sau calugar in institutele pedagogice ale iezuitilor, care conduce si supravegheaza cate un sector al activitatii elevilor.
5. (in trecut) elev, intr-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< limba latina praefectus)
7Prefect (prefecti), substantiv masculin – Guvernator, inspector.
Limba Latina praefectus, secolul Xix.
Nume introdus, impreuna cu functia, de Alexandru Cuza, in 24 ianuarie
1859. – Derivat prefectura, substantiv feminin; prefectoral, adjectiv ; subprefect, substantiv masculin; subprefectura, substantiv feminin, toate. din franceza
Limba Latina praefectus, secolul Xix.
Nume introdus, impreuna cu functia, de Alexandru Cuza, in 24 ianuarie
1859. – Derivat prefectura, substantiv feminin; prefectoral, adjectiv ; subprefect, substantiv masculin; subprefectura, substantiv feminin, toate. din franceza