1
Procliză proclize feminin gramatică (în opoziție cu Encliză) Fenomen care constă în alipirea unui element neaccentuat la începutul cuvântului accentuat (formând cu acesta corp fonetic comun). /<franceză proclise
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Procliză, proclize, substantiv feminin (Gramatică) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din franceză Proclise.
DEX – dicționarul explicativ
3
Procliză substantiv feminin (op. e n c l i z ă) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< franceză proclise, conform greacă proklisis].
DN – dicționar de neologisme
4
Procliză substantiv feminin așezare a unui cuvânt, a unei particule etc.
în poziție proclitică; antepunere. (< franceză proclise)
în poziție proclitică; antepunere. (< franceză proclise)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Procliză substantiv feminin (silabe -cli-), genitiv-dativ articulat proclizei; plural proclize
DOOM – dicționarul ortografic