1
Procedură, proceduri, substantiv feminin
1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat.
2. (Livresc) Procedeu (1).
3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1).
4. (Mai ales la plural) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din franceză Procedure.
1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat.
2. (Livresc) Procedeu (1).
3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1).
4. (Mai ales la plural) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din franceză Procedure.
DEX – dicționarul explicativ
2
Procedură proceduri feminin 1) Ansamblu de reguli de organizare a administrației, folosite în vederea atingerii unui anumit rezultat. 2) Serie de formalități care trebuie executate într-un proces. 3) Ramură a dreptului care determină sau studiază regulile de organizare a proceselor juridice. 4) vezi Procedeu. 5) Măsură curativă prescrisă de medic. /<franceză procedure
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Procedură substantiv feminin
1. Formă legală de a face o acțiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiția; actele făcute într-o instanță judecătorească.
2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< franceză procedure, conform italiană procedura].
1. Formă legală de a face o acțiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiția; actele făcute într-o instanță judecătorească.
2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< franceză procedure, conform italiană procedura].
DN – dicționar de neologisme
4
Procedură substantiv feminin
1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura (1).
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (informatică) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< franceză procedure, latină procedura)
1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura (1).
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (informatică) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< franceză procedure, latină procedura)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Procedură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat procedurii; plural proceduri
DOOM – dicționarul ortografic
