Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Păți

1 * Cuvantul cu diacritice: pățí
Cuvantul fara diacritice: pati

Definitie: PĂȚI, pățesc, verb IV. 1. Tranzitiv A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ♢ Expresie A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Familiar) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranzitiv și instranzitiv (Înv. și popular) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. indicativ și: (popular) pat] – Limba Latina pati.

2 * Cuvantul cu diacritice: pățí
Cuvantul fara diacritice: pati

Definitie: PĂȚI verb 1. (Oltenia) a o împătra, (învechit) a o împlini, (familiar) a o sfecli. (De data asta ai -t-o) 2. verifica cuvantul: îndura.

3 * Cuvantul cu diacritice: pățí
Cuvantul fara diacritice: pati

Definitie: păți verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural pățesc, imperfect 3 singular pățea; conjunctie: prezent 3 singular și plural pățească

4 * Cuvantul cu diacritice: a pățí -ésc
Cuvantul fara diacritice: pati

Definitie: A PĂȚI -esc tranzitiv A avea de suferit, de îndurat (pe neașteptate). ♢ Ce-ai pățit? ce ți s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o - (sau pârli) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. limba latina pati[ri]

5 * Cuvantul cu diacritice: pățí pățésc pățít
Cuvantul fara diacritice: pati

Definitie: păți (pățesc, pățit), verb – 1. A pătimi, a suferi, a se chinui. – 2. A i se întîmpla ceva (neplăcut). – Mr. pat, pățăscu, pățîre; megl. pățos, pățori. Limba Latina patῑre (Candrea-Dens., 1359; REW 6294), conform limba italiana patire, sp., port. padecer. – Derivat pățanie (var. pățenie), substantiv feminin (întîmplare neplăcută, experiență neașteptată); pătăranie (var. pataranie, pataramă), substantiv feminin (nenorocire); pățeală, substantiv feminin(aventură, pățanie); pățitanie, substantiv feminin (rar, pățanie). – Din rom. provine bulgara din Trans. patem (Miklosich, Bulg., 130).