1
Râcâi, râcâi, verb IV.
Tranzitiv (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; prin extensiune (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.
Expresie A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune.
A îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat. – Formație onomatopeică.
Tranzitiv (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; prin extensiune (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.
Expresie A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune.
A îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat. – Formație onomatopeică.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Râcâi râcâi tranzitiv (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma.
A-l râcâi (pe cineva) la inimă a roade (pe cineva) un gând, o părere de rău, o grijă. / Onomat.
A-l râcâi (pe cineva) la inimă a roade (pe cineva) un gând, o părere de rău, o grijă. / Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Râcâi verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular și plural râcâie, imperfect 3 singular râcâia
DOOM – dicționarul ortografic