1
Călcâi, călcâie, substantiv neutru
1. Partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; prin extensiune parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
Expresie A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat. A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; figurat a se bucura. Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = A) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; B) a fi zorit, nerăbdător.
Lovitură dată cu călcâiul (1).
Expresie A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede.
(Livresc) Călcâiul lui Ahile = partea vulnerabilă, latura slabă a unei persoane sau a unui lucru.
2. Nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
3. Piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
4. Dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
5. Strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului. – Latină Calcaneum.
1. Partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; prin extensiune parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
Expresie A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat. A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; figurat a se bucura. Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = A) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; B) a fi zorit, nerăbdător.
Lovitură dată cu călcâiul (1).
Expresie A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede.
(Livresc) Călcâiul lui Ahile = partea vulnerabilă, latura slabă a unei persoane sau a unui lucru.
2. Nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
3. Piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
4. Dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
5. Strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului. – Latină Calcaneum.
DEX – dicționarul explicativ
2
Călcâi călcâie neutru 1) Partea din spate a tălpii piciorului. 2) Partea de dinapoi mai ridicată a tălpii la încălțăminte; toc.
A fi sub călcâiul cuiva a fi sub dominația totală a cuiva. A se învârti într-un călcâi a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva călcâiele după cineva a se îndrăgosti de cineva. Fuge de-i scapără (sau de-i sfârâie) călcâiele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucată de pâine tăiată de la margine. /<franceză calcaneum
A fi sub călcâiul cuiva a fi sub dominația totală a cuiva. A se învârti într-un călcâi a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva călcâiele după cineva a se îndrăgosti de cineva. Fuge de-i scapără (sau de-i sfârâie) călcâiele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucată de pâine tăiată de la margine. /<franceză calcaneum
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Călcâi substantiv neutru, articulat călcâiul; plural călcâie, articulat călcâiele
DOOM – dicționarul ortografic