Răpciugă
Definitie, sens si explicatie
1Răpciugă substantiv feminin
1. Boala contagioasa (la cai), caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etcetera; morva.
2. Epitet dat unui animal slab, neingrijit, bolnav, batran. – Etimologie necunoscuta
1. Boala contagioasa (la cai), caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etcetera; morva.
2. Epitet dat unui animal slab, neingrijit, bolnav, batran. – Etimologie necunoscuta
2Răpciugă substantiv verifica cuvantul: morva.
3Rapciuga substantiv feminin
4Răpciugă f. 1) Boala contagioasa a unor animale (cai, magari, catari etcetera), transmisibila si omului, care se manifesta prin ulceratii, mai ales pe mucoasa nazala; morva. 2) fig.
Animal (mai ales cal) batran si fara putere; martoaga; gloaba. /Origine necunoscuta
Animal (mai ales cal) batran si fara putere; martoaga; gloaba. /Origine necunoscuta
5Rapciuga (rapciugi), substantiv feminin – Respiratie grea, morva.
Origine obscura.
Fara indoiala de origine limba slava (veche), probabil in loc de *rapstiuga, de la rapsti „a murmura”; pentru semantism, conform limba sarba: hropati „a sufla greu” fata de hropotnija „gripa”, bulgara hropotnica „catar”, limba rusa sapĕtĭ „a sforai” fata de sap „rapciuga” (Cihac, Ii, 306). – Derivat rapciugos, adjectiv (cu rapciuga).
Origine obscura.
Fara indoiala de origine limba slava (veche), probabil in loc de *rapstiuga, de la rapsti „a murmura”; pentru semantism, conform limba sarba: hropati „a sufla greu” fata de hropotnija „gripa”, bulgara hropotnica „catar”, limba rusa sapĕtĭ „a sforai” fata de sap „rapciuga” (Cihac, Ii, 306). – Derivat rapciugos, adjectiv (cu rapciuga).