Răspuns
Definitie, sens si explicatie
1Răspuns, raspunsuri, substantiv neutru
1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreba ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a intrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ♢ Locutiune verb (Popular) A da (sau a face) raspuns = a raspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunostintelor in fata unui examinator. ♦ Riposta, replica. ♦ Solutie, dezlegare.
2. stire, veste, informatie. – Din limba latina Responsum.
1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreba ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a intrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ♢ Locutiune verb (Popular) A da (sau a face) raspuns = a raspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunostintelor in fata unui examinator. ♦ Riposta, replica. ♦ Solutie, dezlegare.
2. stire, veste, informatie. – Din limba latina Responsum.
2Raspuns antonim: intrebare
3Răspuns substantiv
1. (invechit) raspundere. (Care e -ul lui?)
2. verifica cuvantul: riposta.
3. verifica cuvantul: rezolvare.
1. (invechit) raspundere. (Care e -ul lui?)
2. verifica cuvantul: riposta.
3. verifica cuvantul: rezolvare.
4Răspuns substantiv verifica cuvantul: dovada, indicatie, indiciu, justificare, marturie, motivare, moti-vatie, pilda, proba, raspundere, respon-sabilitate, scuza, semn.
5Raspuns substantiv neutru, plural raspunsuri
6Răspuns -uri n. 1) Comunicare (orala sau scrisa) generata de o intrebare pusa de cineva. 2) Expunere a cunostintelor la exa-mene. ♢ A chema la - a intreba; a chestiona. 3) pop.
Vorba sau actiune prompta la spusele agresive ale cuiva; riposta; replica. 4) mat.
Solutionare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum
Vorba sau actiune prompta la spusele agresive ale cuiva; riposta; replica. 4) mat.
Solutionare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum