Definitie Cens - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cens substantiv neutru
1. (În Roma antica) Recensamant al cetatenilor si al averii lor.
Efectuat din cinci in cinci ani, pentru a servi ca baza in recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etcetera ♦ Grupare a unor cetateni sau a tuturor locuitorilor unei tari dupa diverse criterii.
2. (În societatea feudala) Renta in bani sau in natura datorata seniorului de catre posesorul pamantului.
3. (În unele tari) Catimea de impozit prevazuta de legile electorale necesara pentru acordarea dreptului de alegator. – Din limba latina Census, franceza Cens.

Varianta definitie 2: Cens substantiv neutru
1. (in Roma antica) recensamant al verii si al cetatenilor din cinci in cinci ani in vederea stabilirii impozitelor, a recrutarii tinerilor etcetera
2. (in feudalism) prestatie anuala in natura sau in bani datorata seniorului, de catre posesorul pamantului.
3. grupare a unor cetateni sau a tuturor locuitorilor unei tari dupa diverse criterii. ♢ (in capitalism) cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. (< limba latina census, franceza cens)

Varianta definitie 3: Cens substantiv neutru, plural censuri

Varianta definitie 4: Cens -uri n. 1) (in Roma antica) Recensamant periodic al cetatenilor si al averii lor, pentru repartizarea in categorii fiscale. 2) (in evul mediu) Renta platita de tarani seniorului pentru folosirea pamantului. 3) (in unele state occidentale) Conditie prin care se limiteaza exercitarea anumitor drepturi ale cetatenilor. - de varsta. /<lat. census, franceza cens

Varianta definitie 5: Cens substantiv neutru
1. Recensamant facut din cinci in cinci ani in vechea Roma asupra cetatenilor si a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales.
2. (În oranduirea feudala) Prestatie anuala in bani sau in natura, datorata de posesorul pamantului seniorului sau feudal. [Plural -suri. / < limba latina census, conform franceza cens, limba italiana censo].

Varianta definitie 6: Cens (censuri), substantiv neutru – Recensamint.
Limba Latina census (secolul XIX). – Derivat censitar, adjectiv , din franceza censitaire; censor, substantiv masculin , din lat.; censura, substantiv feminin, din lat.; censura (var. cenzura), verb, din franceza censurer; censurabil (var. cenzurabil), adjectiv , din franceza censurable.
În censura si der. sai, s suna aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat si invechit), probabil prin influenta pronuntarii germane.