Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cens

1 * Cuvantul cu diacritice: cens
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: CENS substantiv neutru 1. (În Roma antică) Recensământ al cetățenilor și al averii lor. Efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etcetera ♦ Grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii. 2. (În societatea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului. 3. (În unele țări) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător. – Din limba latina census, franceza cens.

2 * Cuvantul cu diacritice: cens
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: CENS substantiv neutru 1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etcetera 2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului. 3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii. ♢ (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. (< limba latina census, franceza cens)

3 * Cuvantul cu diacritice: cens
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: cens substantiv neutru, plural censuri

4 * Cuvantul cu diacritice: cens -uri
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: CENS -uri n. 1) (în Roma antică) Recensământ periodic al cetățenilor și al averii lor, pentru repartizarea în categorii fiscale. 2) (în evul mediu) Rentă plătită de țărani seniorului pentru folosirea pământului. 3) (în unele state occidentale) Condiție prin care se limitează exercitarea anumitor drepturi ale cetățenilor. - de vârstă. limba latina census, franceza cens

5 * Cuvantul cu diacritice: cens
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: CENS substantiv neutru 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Plural -suri. / < limba latina census, conform franceza cens, limba italiana censo].

6 * Cuvantul cu diacritice: cens cénsuri
Cuvantul fara diacritice: cens

Definitie: cens (censuri), substantiv neutru – Recensămînt. Limba Latina census (secolul XIX). – Derivat censitar, adjectiv , din franceza censitaire; censor, substantiv masculin , din lat.; censură, substantiv feminin, din lat.; censura (var. cenzura), verb, din franceza censurer; censurabil (var. cenzurabil), adjectiv , din franceza censurable. În censură și der. săi, s sună aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat și învechit), probabil prin influența pronunțării germane.