1
Scorbură, scorburi, substantiv feminin
1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; prin extensiune trunchi de copac găunos, putrezit.
2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; prin generalizare cavitate, gaură, scobitură. – Etimologie necunoscută
1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; prin extensiune trunchi de copac găunos, putrezit.
2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; prin generalizare cavitate, gaură, scobitură. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Scorbură scorburi feminin 1) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitură într-un mal sau într-o stâncă. [Genitiv-dativ Scorburii] /<latină scorbula
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Scorbură (-ri), substantiv feminin –
1. Scobitură în trunchiul unui arbore. –
2. Cavitate, gaură, văgăună. – Variantă scorboră. Aromână scrobu. Latină scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; Rew 7747); conform italiană scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un diminutiv latin *scorbŭla (Candrea, Elements, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat română *scorb, plural scorburi, cu singular analogic (Tiktin; Byck-graur 29).
Derivat din corbis, prin intermediul unui diminutiv corbula (Giuglea, Ll, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
1. Scobitură în trunchiul unui arbore. –
2. Cavitate, gaură, văgăună. – Variantă scorboră. Aromână scrobu. Latină scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; Rew 7747); conform italiană scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un diminutiv latin *scorbŭla (Candrea, Elements, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat română *scorb, plural scorburi, cu singular analogic (Tiktin; Byck-graur 29).
Derivat din corbis, prin intermediul unui diminutiv corbula (Giuglea, Ll, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
DER – dicționarul etimologic
4
Scorbură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat scorburii; plural scorburi
DOOM – dicționarul ortografic