Șezător -oare

Șezător, -oare, șezători, -oare, adjectiv, substantiv feminin
1. Adjectiv (Învechit) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în...
2. Substantiv feminin Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori.
Reuniune literară. – Ședea + sufix -ător.

DEX – dicționarul explicativ

Șezător adjectiv masculin, plural șezători; feminin singular și plural șezătoare

DOOM – dicționarul ortografic

Șezător, șezătoare, adjectiv, substantiv masculin și feminin
1. (adjectiv; învechit) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva).
2. (substantiv feminin; regional) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese.
3. (substantiv feminin; regional) așternutul de sub șa.
4. (substantiv feminin; regional; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune.
5. (adjectiv; învechit) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un locuțiune
6. (adjectiv; învechit) sedentar.
7. (adjectiv; regional; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii.
8. (substantiv feminin; popular) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă.
9. (substantiv feminin; popular) reuniune, întrunire; cenaclu, serată.