Sfinți
Definitie, sens si explicatie
1Sfinți, sfintesc, verb Iv.
1. Tranzitiv (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sanctifica.
2. Tranzitiv (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face ca acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru.
3. Tranzitiv A tarnosi (o biserica).
4. Tranzitiv (Popular) A hirotonisi un preot.
5. Tranzitiv A cinsti, a respecta, a venera, a slavi.
6. Reflexiv (Regional) A face ce vrea.
Nu se sfinteste el cu mine. – Din limba slava (veche) Sventiti.
1. Tranzitiv (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sanctifica.
2. Tranzitiv (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face ca acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru.
3. Tranzitiv A tarnosi (o biserica).
4. Tranzitiv (Popular) A hirotonisi un preot.
5. Tranzitiv A cinsti, a respecta, a venera, a slavi.
6. Reflexiv (Regional) A face ce vrea.
Nu se sfinteste el cu mine. – Din limba slava (veche) Sventiti.
2Sfinți verb verifica cuvantul: ameti, apune, asfinti, chercheli, cobori, consacra, consfinti, disparea, fixa, hirotoni, hirotonisi, imbalsama, imbata, inmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoti, stabili, stator-nici, turmenta.
3Sfinți verb (Termen Bisericesc)
1. a canoniza, (livresc) a sacraliza, a sanctifica, (invechit) a sacra. (A - un mucenic.)
2. a consacra, a tarnosi. (A - o biserica.)
3. (invechit) a potrebi. (A - sfintele daruri.)
1. a canoniza, (livresc) a sacraliza, a sanctifica, (invechit) a sacra. (A - un mucenic.)
2. a consacra, a tarnosi. (A - o biserica.)
3. (invechit) a potrebi. (A - sfintele daruri.)
4Sfinti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sfintesc, imperfect 3 singular sfintea; conjunctie: prezent 3 singular si plural sfinteasca
5A Sfinți -esc tranzitiv 1) A trece in randul sfintilor; a ridica la rang de sfant; a sanctifica. 2) (obiecte) A face sa devina sacru prin savarsirea unui ritual religios (rugaciuni, stropire cu agheasma). 3) A trata cu dragoste si admiratie exagerata; a venera. /<sl. sventiti