1
Sobrietate substantiv feminin
1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi).
2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pronunțat: -bri-e-] – Din franceză Sobriete, latină Sobrietas, -atis.
1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi).
2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pronunțat: -bri-e-] – Din franceză Sobriete, latină Sobrietas, -atis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sobrietate substantiv feminin
1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrânare, temperanță. [Pronume -bri-e-. / conform franceză sobriete, latină sobrietas].
1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrânare, temperanță. [Pronume -bri-e-. / conform franceză sobriete, latină sobrietas].
DN – dicționar de neologisme
3
Sobrietate substantiv feminin
1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpătare, moderație, măsură. (< franceză sobriete, latină sobrietas)
1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpătare, moderație, măsură. (< franceză sobriete, latină sobrietas)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Sobrietate feminin Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [Genitiv-dativ sobrietății; Silabe Sob-ri-e-] /<latină sobrietas, sobrietateatis, franceză sobriete
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Sobrietate substantiv feminin (silabe -bri-e-), genitiv-dativ articulat sobrietății
DOOM – dicționarul ortografic