Sobrietate
Definitie, sens si explicatie
1Sobrietate substantiv feminin
1. Însusirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (in aspect, in felul de a fi).
2. Cumpatare, moderatie in felul de a manca, de a bea, de a se imbraca etcetera [Pronuntat: -bri-e-] – Din franceza Sobriete, limba latina Sobrietas, -atis.
1. Însusirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (in aspect, in felul de a fi).
2. Cumpatare, moderatie in felul de a manca, de a bea, de a se imbraca etcetera [Pronuntat: -bri-e-] – Din franceza Sobriete, limba latina Sobrietas, -atis.
2Sobrietate substantiv
1. modestie, simplicitate, simplitate. (- imbracamintei.)
2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (- liniilor unei constructii.)
1. modestie, simplicitate, simplitate. (- imbracamintei.)
2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (- liniilor unei constructii.)
3Sobrietate substantiv feminin (silabe -bri-e-), g.-d. art. sobrietatii
4Sobrietate f.
Caracter sobru; austeritate; cumpatare. [G.-d. sobrietatii; Sil. Sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, -atis, franceza sobriete
Caracter sobru; austeritate; cumpatare. [G.-d. sobrietatii; Sil. Sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, -atis, franceza sobriete
5Sobrietate substantiv feminin
1. Însusirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. Cumpatare, moderatie, masura; infranare, temperanta. [Pronume -bri-e-. / conform franceza sobriete, limba latina sobrietas].
1. Însusirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. Cumpatare, moderatie, masura; infranare, temperanta. [Pronume -bri-e-. / conform franceza sobriete, limba latina sobrietas].
6Sobrietate substantiv feminin
1. insusirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpatare, moderatie, masura. (< franceza sobriete, limba latina sobrietas)
1. insusirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpatare, moderatie, masura. (< franceza sobriete, limba latina sobrietas)