Sonor -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sonor, -ă, sonori, -e, adjectiv
1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care rasuna sau face sa rasune.
2. (Adesea adverbial) Care are un sunet placut, armonios (si patrunzator).
3. Care amplifica sunetele, care are rezonanta.
4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind inchisa; fonic.
5. (Despre filme cinematografice) Însotit de vorbire si de muzica. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonora (5) a unui film cinematografic sau de televiziune.
6. Figurativ Important, cu rasunet, renumit; prin extensiune pretentios, emfatic. – Din franceza Sonore, limba latina Sonorus.
1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care rasuna sau face sa rasune.
2. (Adesea adverbial) Care are un sunet placut, armonios (si patrunzator).
3. Care amplifica sunetele, care are rezonanta.
4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind inchisa; fonic.
5. (Despre filme cinematografice) Însotit de vorbire si de muzica. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonora (5) a unui film cinematografic sau de televiziune.
6. Figurativ Important, cu rasunet, renumit; prin extensiune pretentios, emfatic. – Din franceza Sonore, limba latina Sonorus.
2Sonor antonim: mut, surd
3Sonor adjectiv
1. sonic. (Tub -.)
2. vorbit, vorbitor. (Film -.)
3. (Fon.) fonic. (Consoana -.)
4. verifica cuvantul: ar-monios.
5. intens, puternic, rasunator. (Dangatul - al clopotului.)
1. sonic. (Tub -.)
2. vorbit, vorbitor. (Film -.)
3. (Fon.) fonic. (Consoana -.)
4. verifica cuvantul: ar-monios.
5. intens, puternic, rasunator. (Dangatul - al clopotului.)
4Sonor adjectiv m., plural sonori; f. singular sonora, plural sonore
5Sonor -a (-i, -e) 1) Care produce sunete; care rasuna. Metal -. 2) Care are un sunet armonios si patrunzator. Voce -a. 3) Care amplifica si propaga sunetele; cu rezonanta buna. Sala -a.
Spatiu -. 4) Care tine de sunete sau de senzatiile auditive; de natura sunetului. Vibratie -a.
Unda -a. 5) (despre consoane) Care se articuleaza cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este insotit de vorbire si muzica. 7) figurat Care se bucura de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore
Spatiu -. 4) Care tine de sunete sau de senzatiile auditive; de natura sunetului. Vibratie -a.
Unda -a. 5) (despre consoane) Care se articuleaza cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este insotit de vorbire si muzica. 7) figurat Care se bucura de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore
6Sonor, -ă adjectiv
1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, placut; rasunator, plin, puternic.
2. Care propaga, care amplifica sunetele.
3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale.
4. (Despre filme) Însotit de vorbire si de muzica. [Conform: franceza sonore, limba latina sonorus].
1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, placut; rasunator, plin, puternic.
2. Care propaga, care amplifica sunetele.
3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale.
4. (Despre filme) Însotit de vorbire si de muzica. [Conform: franceza sonore, limba latina sonorus].
7Sonor, -ă I. adjectiv
1. care produce sunete. ♢ care are un sunet frumos, placut; rasunator, plin, puternic.
2. care propaga, amplifica sunetele.
3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale.
4. (despre filme) insotit de vorbire si de muzica.
Ii. substantiv neutru partea sonora a unui film. (< franceza sonore, limba latina sonorus)
1. care produce sunete. ♢ care are un sunet frumos, placut; rasunator, plin, puternic.
2. care propaga, amplifica sunetele.
3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale.
4. (despre filme) insotit de vorbire si de muzica.
Ii. substantiv neutru partea sonora a unui film. (< franceza sonore, limba latina sonorus)