Stigmat
Definitie, sens si explicatie
1Stigmat substantiv verifica cuvantul: cicatrice, semn, urma.
2Stigmat substantiv (figurativ) pecete. (-ul rusinii.)
3Stigmat substantiv neutru, plural stigmate
4Stigmat1 -e n. 1) Semn distinctiv imprimat cu un fier rosu pe corpul sclavilor sau al delincventilor. 2) Semn dezonorant; pata rusinoasa. /<lat. stigma, -atis, ngr. stigma, -atos, limba franceza: stigmate
5Stigmat2 -e n. 1) bot.
Extremitate superioara a pistilului, unde se retine si germineaza polenul. 2) zool.
Orificiu din regiunea laterala a corpului unor insecte, prin care aerul patrunde in trahee. /<lat. stigma, -atis, ngr. stigma, limba franceza: stigmate
Extremitate superioara a pistilului, unde se retine si germineaza polenul. 2) zool.
Orificiu din regiunea laterala a corpului unor insecte, prin care aerul patrunde in trahee. /<lat. stigma, -atis, ngr. stigma, limba franceza: stigmate
6Stigmat, substantiv
1. Semn al corpului uman sau senzatie de durere in locuri ce corespund ranilor de crucificare a lui Hristos.
1. Semn al corpului uman sau senzatie de durere in locuri ce corespund ranilor de crucificare a lui Hristos.
7Stigmat, stigmata, substantiv Persoana cu o credinta ortodoxa puternica care sufera de rani corporale sau senzatii de suferinta ce corespund cu ranile de crucificare ale lui Hristos.
8Stigmat, stigmata, substantiv masculin Persoana cu o credinta ortodoxa puternica care sufera de rani corporale sau senzatii de suferinta ce corespund cu ranile de crucificare ale lui Hristos.
9Stigmat substantiv neutru
1. Urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice. ♦ (Figurat) Urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge. ♦ Urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii etcetera
2. (Botanica) Partea superioara a stilului, pe care se depune polenul; stigma.
3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etcetera, situate pe partile laterale ale corpului; stigma. [Plural -te, -turi. / < franceza stigmate, conform lat., limba greaca (veche) stigma].
1. Urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice. ♦ (Figurat) Urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge. ♦ Urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii etcetera
2. (Botanica) Partea superioara a stilului, pe care se depune polenul; stigma.
3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etcetera, situate pe partile laterale ale corpului; stigma. [Plural -te, -turi. / < franceza stigmate, conform lat., limba greaca (veche) stigma].
10Stigmat substantiv neutru
1. urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice.
2. urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii, delincventii etcetera ♢ (figurativ) urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge.
3. (botanica) partea terminala a stilului (Iv), pe care se depune polenul; stigma.
4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etcetera, pe partile laterale ale corpului; stigma. (< franceza stigmate, limba latina stigma)
1. urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice.
2. urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii, delincventii etcetera ♢ (figurativ) urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge.
3. (botanica) partea terminala a stilului (Iv), pe care se depune polenul; stigma.
4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etcetera, pe partile laterale ale corpului; stigma. (< franceza stigmate, limba latina stigma)