1
Pribeag, -ă, pribegi, -ge, adjectiv, substantiv masculin și feminin
1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
(Om) refugiat, fugar, emigrant.
2. Adjectiv Singur, izolat, răzleț. – Din slavă Prĕbĕgŭ.
1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
(Om) refugiat, fugar, emigrant.
2. Adjectiv Singur, izolat, răzleț. – Din slavă Prĕbĕgŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pribeag pribeagă (Pribegi, Pribege) 1) și substantival (despre persoane) Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) și substantival Care umblă mult și fără rost; vagabond; hoinar. 3) și figurat Care este singur; solitar. /<slavă prĕbĕgu
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pribeag (pribeagă), adjectiv –
1. Rătăcitor, hoinar. –
2. Dezrădăcinat, exilat. – Variantă Moldova pribag. Slavă prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 40), conform slovenă, maghiară pribeg, „fugar”. – Derivat pribegi, verb (a rătăci, a emigra); pribegie, substantiv feminin (exil, părăsire voită a locului natal).
1. Rătăcitor, hoinar. –
2. Dezrădăcinat, exilat. – Variantă Moldova pribag. Slavă prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 40), conform slovenă, maghiară pribeg, „fugar”. – Derivat pribegi, verb (a rătăci, a emigra); pribegie, substantiv feminin (exil, părăsire voită a locului natal).
DER – dicționarul etimologic
4
Pribeag adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pribegi; feminin singular pribeagă, plural pribege
DOOM – dicționarul ortografic