Stuc
Definitie, sens si explicatie
1Stuc substantiv neutru
1. Material de constructie format din mortar si ipsos amestecat cu gelatina, clei si (uneori) cu coloranti minerali, care prin uscare si lustruire capata aspectul marmurei.
2. Material, sub forma de pasta, folosit pentru decoratii arhitectonice, care se prepara dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmura si praf de creta. [Varianta: (invechit) Stuc substantiv neutru] – Din limba italiana Stucco, limba germana Stuck, franceza Stuc.
1. Material de constructie format din mortar si ipsos amestecat cu gelatina, clei si (uneori) cu coloranti minerali, care prin uscare si lustruire capata aspectul marmurei.
2. Material, sub forma de pasta, folosit pentru decoratii arhitectonice, care se prepara dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmura si praf de creta. [Varianta: (invechit) Stuc substantiv neutru] – Din limba italiana Stucco, limba germana Stuck, franceza Stuc.
2Stuc substantiv (Constr.) (invechit) mermer. (Decoratie arhitectonica din -.)
3Stuc substantiv neutru, plural stucuri
4Stuc -uri n.
Amestec de ipsos cu praf de marmura, clei si substante minerale colorante, care, prin uscare si lustruire, capata aspectul marmurii. /<fr. stuc, limba italiana stucco, limba germana Stuck
Amestec de ipsos cu praf de marmura, clei si substante minerale colorante, care, prin uscare si lustruire, capata aspectul marmurii. /<fr. stuc, limba italiana stucco, limba germana Stuck
5Stuc substantiv neutru Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmura, clei si diverse substante colorante, care prin uscare si lustruire devine asemanator marmurii. [Varianta stuc substantiv neutru / conform limba italiana stucco, franceza stuc].
6Stuc substantiv neutru mortar de ipsos cu praf de marmura, clei si diverse substante colorante, care prin uscare si lustruire imita marmura. (< limba italiana stucco, limba germana Stuck, franceza stuc)
7Stuc (-curi), substantiv neutru – Material folosit in decoratii arhitectonice; decoratie arhitectonica. – Varianta stuc, si der.
Franceza stuc. – Derivat stuca, verb (a orna cu stuc); stucatura, substantiv feminin, din limba italiana stuccatura. – Varianta din limba germana Stuck (Borcea 213).
Franceza stuc. – Derivat stuca, verb (a orna cu stuc); stucatura, substantiv feminin, din limba italiana stuccatura. – Varianta din limba germana Stuck (Borcea 213).