Stîlp -pi
Definitie, sens si explicatie
1Stilp (-pi), substantiv masculin –
1. Coloana, bara. –
2. Par, pripon. –
3. Cruce asezata pe mormint. –
4. Sprijin, reazem. –
5. Stea, sef, personalitate de prim plan. –
6. Evanghelie care se citeste la priveghi.
Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Cihac, Ii, 369), conform slov. stolp, ceh. sloup, limba sarba:, cr. stup (› stup). – Derivat stilpar, substantiv masculin (veche moneda de aur), numita „dubla spaniola” care reprezenta cele doua coloane ale lui Hercule; stilpare, substantiv feminin (ramura cu frunze, ramura verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stilp cu limba latina stirps sau *stirpalis „ram” (Puscariu 1645; Puscariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Barbulescu, Arhiva, Xxxv, 118; Candrea); stilpi (var. instilpi), verb (a stivui, a ingramadi); stilpnic, substantiv masculin (pustnic), din limba slava (veche) stlŭpinĭkŭ.
1. Coloana, bara. –
2. Par, pripon. –
3. Cruce asezata pe mormint. –
4. Sprijin, reazem. –
5. Stea, sef, personalitate de prim plan. –
6. Evanghelie care se citeste la priveghi.
Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Cihac, Ii, 369), conform slov. stolp, ceh. sloup, limba sarba:, cr. stup (› stup). – Derivat stilpar, substantiv masculin (veche moneda de aur), numita „dubla spaniola” care reprezenta cele doua coloane ale lui Hercule; stilpare, substantiv feminin (ramura cu frunze, ramura verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stilp cu limba latina stirps sau *stirpalis „ram” (Puscariu 1645; Puscariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Barbulescu, Arhiva, Xxxv, 118; Candrea); stilpi (var. instilpi), verb (a stivui, a ingramadi); stilpnic, substantiv masculin (pustnic), din limba slava (veche) stlŭpinĭkŭ.