Supliciu
Definitie, sens si explicatie
1Supliciu, suplicii, substantiv neutru Tortura, cazna, chin fizic. ♦ Figurativ Suferinta morala, durere sufleteasca mare. – Din limba latina Supplicium, franceza Supplice.
2Supliciu substantiv
1. verifica cuvantul: tortura.
2. verifica cuvantul: mucenicie.
1. verifica cuvantul: tortura.
2. verifica cuvantul: mucenicie.
3Supliciu substantiv neutru (silabe -pli-) [-ciu pronume -ciu ], art. supliciul; plural suplicii, art. supliciile (silabe -ci-i-)
4Supliciu -i n.
Suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; cazna; tortura. [Silabe Su-pli-ciu] /<lat. supplicium, limba franceza: supplice
Suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; cazna; tortura. [Silabe Su-pli-ciu] /<lat. supplicium, limba franceza: supplice
5Supliciu substantiv neutru Cazna, tortura. ♦ (Figurat) Chin, suferinta psihica. [Pronume -ciu. / < limba latina supplicium, conform franceza supplice, limba italiana supplicio].
6Supliciu substantiv neutru cazna, tortura. ♢ (figurativ) chin, suferinta psihica. (< limba latina supplicium, franceza supplice)