1
Supunăciune, supunăciuni, substantiv feminin (învechit)
1. așezare dedesubt; ascundere.
2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
1. așezare dedesubt; ascundere.
2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Dicționar de arhaisme și regionalisme