Supus -ă

Supus, -ă, supuși, -se, adjectiv, substantiv masculin și feminin I. Adjectiv
1. Ascultător, plecat, smerit.
Umilit, servil.
2. (Învechit și regional) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. Substantiv masculin și feminin (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline.
(Învechit; la plural) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – Vezi Supune.

DEX – dicționarul explicativ

Supus adjectiv, substantiv I.
1. adjectiv vezi dependent.
2. vezi subjugat.
3. vezi servil.
4. preaplecat.
5. plecat, smerit, umil, umilit, (livresc) obsecvios, (învechit) smernic, suplecat. (O atitudine supus; o privire supus.)
6. vezi ascultător. II. substantiv cetățean. (supus al unui stat.)

Dicționar de sinonime

Supus supusă (supuși, supuse) masculin și feminin 1) Persoană care aparține prin cetățenie unui anumit stat. 2) învechit Locuitor al unei țări dependent de o autoritate centrală sau de un stăpânitor. 3) popular Persoană care se supune altei persoane mai mare în grad. /vezi a supune

NODEX – noul dicționar explicativ

Supus adjectiv masculin, substantiv masculin, plural supuși; feminin singular supusă, plural supuse

DOOM – dicționarul ortografic